0

M-a imbiat intotdeauna feniculul sa-l experimentez dar nu stiam prea multe despre aceasta planta-condiment. In timp, am adunat informatii si experienta si cred ca merita intraga noastra atentie.

Nu este o planta sau un condiment care sa faca parte din obiceiurile noatre gastronomice, dar in mod sigur daca ne informam, va face deliciul farfuriilor noastre.

In cele ce urmeaza voi urmari sa sistematizez pentru cei interesati, informatiile privitoare la aceasta planta-condiment.

fenicul

Utilizat aproape in intregime, feniculul ofera urmatoarea  gama de utilizari: Bulbul (radacina) este alb, uneori cu nuante de verde deschis, cu un gust asemanator cu cel al telinei si poate fi folosit in salate pe post de leguma; Frunzele sunt utilizate pentru prepararea salatelor sau a diferitelor garnituri. Florile mici au cinci petale galben-aurii, sunt aromatice, si se aseamana cu mararul cu care se poate poleniza incrucisat, rezultand seminte lipsite de aroma, motiv pentru care nu trebuie cultivate impreuna.

Fructele au forma oval alungita, culoare cenusie sau brun verzuie cu un miros placut si desi sunt fructele plantei, sunt gresit denumite si cunoscute ca fiind semintele de fenicul; au un gust caracteristic si placut, adica dulceag, usor mentolat si miros aromat (asemanator, dar mai bland ca anasonul).

Atentie:

  1.  Seamana  ca aroma si infatisare, pe de o parte cu anasonul si mararul, iar pe de alta cu chimionul si chimenul, toate facand parte din familia Umbeliferae. De aceea, denumirile populare sub care este cunoscut sunt: anason, anason dulce, chimen dulce, finic, marar bulgaresc, marariu de casa, molotru, molura, secara de gradina, secarea si multe altele.
  2. Polenul de fenicul are o aroma subtila, mai putin dulce. Foarte scump si destul de rar, polenul de fenicul este comercializat in Italia dar si in SUA fiind cunoscut sub denumirea de „Condimentul Ingerilor”.
  3. La cumparare, fenicul proaspat trebuie sa fie fraged, alb stralucitor si fara pete maronii sau galbene, sa fie tare la pipait cu miros de anason.
  4. Bulbii mai mici sunt mai fragezi.
  5. Semintele (a se citi fructele), se pastreaza intr-un borcan de sticla bine acoperit, in dulapul destinat mirodeniilor.
  6. Feniculul stimuleaza laptele mamelor si este singurul ceai care se da sugarilor atunci cand au colici si diaree.
  7. Feniculul exceleaza prin proprietatile sale aromatice. Astfel aroma de fenicul face parte din amestecul traditional „Herbes de Provence”.
  8. Feniculul se conserva in frigider,intr-o punga de plastic gaurita si astfel se poate mentine pentru o perioada mai lunga de timp.
  9. Era folosit ca antidot impotriva muscaturilor de sarpe.
  10. Uleiul de masaj ajuta la reducerea celulitei, la eliminarea toxinelor, edemelor si a durerilor reumatice. Lasa pielea elastica, neteda, fiind un excelent factor de relaxare.

Proprietati terapeutice:

In scopuri medicinale se foloseste fructul (semintele)

Feniculul se remarca prin urmatoarele  proprietati :

Proprietati antiseptice naturale, fiind folosit in afectiuni ale tractului respirator superior

Proprietati carminative si analgezice (adica absoarbe gazele linistind astfel crampele) sunt datorate componentelor din uleiul volatil, si astfel este util in  balonare, dureri abdominale produse de balonare : medicii germani recomanda seminte de fenicul pentru aceste probleme digestive dar si pentru indigestie si sindromul colonului iritabil.

Actiunea antispastica si carminativa calmeaza durerile abdominale mai ales la sugari;

Este sedativ si antiinflamator, efecte datorate componentelor uleiului volatil: limonen si pinen, cu efecte asemanatoare cu cele ale antiinflamatoarelor de sinteza (ex: indometacin);

Expectorant si  fluidifiant al secretiilor bronsice si de aceea calmeaza tusea convulsiva si astmatica si calmeaza spasmele muschilor bronsici. Se foloseste sub forma de comprese sau de inhalatii, dar si pentru gargara, usurand expectoratia si calmand inflamatiile gatului.Este utilizat, de asemenea, in cazul laringitei, amigdalitei, faringitei, bronsitei, astmului bronsic, tusei convulsive.

Are calitati aperitive, laxative, diuretice si antitoxice;

Este util in dieta diabeticilor;

Are actiune antifungica (vermifug);

Frunzele contin un principiu hipotensiv.
Este protector hepatic (in special in afectiunile cronice hepatice);

Proprietati galactogoge (stimuleaza secretia laptelui);

Are actiune estrogena datorita dianetolului si fotoanetololului si astfel, semintele de fenicul pot fi folosite cu succes contra dismenoreei primare, fiind eficiente si fara efecte secundare in spasmele uterine, durerile abdominale, durerile de ovare.
Semintele de fenicul au fost folosite popular pentru efectele lor hormonale echilibrante si reintineritoare; ele reduc pierderile de substanta osoasa, mentin elasticitatea si stralucirea pielii, protejeaza impotriva bolilor degenerative.

Spalaturile si compresele oculare cu ceai de fenicul odihnesc si intaresc ochii obositi, maresc acuitatea vizuala, combat blefarita si conjunctivita si au o actiune antiseptica si antiinflamatoare.

Feniculul mai este folosit si pentru ingrijirea pielii uscate si calmarea pielii iritate, dar si impotriva hematoamelor, avand o larga utilizare in cosmetica.

Uleiul de masaj ajuta la reducerea celulitei, la eliminarea toxinelor, edemelor si a durerilor reumatice. Lasa pielea elastica, neteda, fiind un excelent factor de relaxare.

 

Atentie:

Prin depasirea dozelor terapeutice survin aceleasi efecte ca in cazul fructelor de anason.

Bogatiile plantei…

Nutrientii acestei plante-leguma si condiment sunt: carbohidrati sanatosi, minerale: calciu, fier, magneziu, mangan, potasiu, zinc si seleniu, vitamine:  A si B  precum si fibre

Fructul contine: substance azotoase (16- 17 %); substance grase (9- 12 %); celuloza, zaharurile care-i confera gustul dulceag; substante minerale (5- 6 %); uleiuri eterice care stimuleaza circulatia sangvina (3- 6 %).

Uleiurile eterice contin: trans-anetol cu gust dulce  estrogal, fencona, limonene, alfa-pinen, terpen, transanetol si cisanetol, metilcarvicol camfen, dipepten, aldehida anisica, etc); aleurona; mucilagii; substance amare; extragol, ceruri, , stigmasterina, flavonoide (cvercitin, camferoglicozid, flavonol-3-glucuronid), precum si vitaminele A, B, C; saruri minerale de fosfor, potasiu, sodiu, fier.

Cum il folosim?

Pentru efectele sale terapeutice, feniculul poate fi administrat sub forma de: fructe  care in cantitate mica, mestecate bine, apara de gripa; apoi pulberea de fenicul care este preparata din semintele de fenicul si ajuta la tratarea celulitei, depresiilor, amenoreei, digestiei lente, durerilor de cap si inlatura oboseala fizica si psihica. Se mai foloseste sub forma de macerat la rece al fructelor de fenicul, sau uleiul de fenicul intrebuintat numai in amestec cu mierea de albine. Mierea de fenicul se obtine prin amestecarea uleiului de fenicul cu mierea de albine. Infuzia se face din fructe zdrobite.  Alte forme de utilizare sunt: esenta de fenicul obtinuta din 5 g seminte zdrobite sau macinate puse la macerat 6 zile in alcool si apa fierbinte, vinul de fenicul: se prepara din fructele de fenicul bine maruntite, macerate timp de 10 zile intr-un litru de vin si  tinctura de fenicul.

 

Ca aliment, feniculul se taie ca si ceapa si este foarte gustos in salate, crud. Este crocant, dulce si zemos. Poate fi calit, fiert si copt. Se potriveste cu ceapa si legumele clasice in mancarurile traditionale.

Asadar, am descoperit un alt aliment minunat care ne imbogateste alimentatia cu nutrienti excelenti. Degustare placuta!

 

Share on FacebookShare on Google+Pin on PinterestTweet about this on Twitter

Lasa un comentariu